IMPACTUL STĂRII DE URGENȚĂ ÎN MATERIA LITIGIILOR

 

La data de 16 martie 2020 a fost decretată de către Președintele României starea de urgență, pe fondul răspândirii tot mai rapide, la nivel internațional, dar și național, a infectărilor cu noul tip de coronavirul – COVID 19 și a ratei mortalității determinate de îmbolnăvirea cu acesta.

Actul emis de Președintele României este reprezentat de Decretul nr. 195/2020 și a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din data de 16 martie 2020 (în continuare ”Decretul”), cuprinzând o serie de măsuri de urgență, specifice, pe mai multe ramuri social-economice ale societății românești.

Impactul provocat de instituirea stării de urgență pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.03.2020, este de mare amploare, printre materiile reglementate de act fiind și acela al justiției, respectiv al activății instanțelor de judecată, atât în materie penală cât și extra penală.

Fără a ne propune să epuizăm materia, sau să o tratăm în mod exhaustiv, considerăm că este de interes a cunoaște efectele Decretului cu privire la procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, pe perioada aplicării acestuia, urmând a ne apleca atenția asupra litigiilor non-penale, adică a litigiilor din sfera dreptului privat sau public.

 

1. Activitatea instanțelor de judecată

Ca toate domeniile afectate de declararea stării de urgentă, politica  de prevenție adoptată și în materia justiției a fost aceea de a limita la maximum contactul dintre persoane, dispunându-se măsuri energice și de aplicare imediată.

Într-o primă etapă, anterioară emiterii Decretului, la nivelul instanțelor se procedase la măsuri de ordin administrativ pentru evitarea aglomerărilor justițiabililor, prin preschimbarea termenelor de judecată la date ulterioare mijlocului lunii aprilie, limitarea numărului justițiabililor și a celorlalți participanți la ședințele de judecată, în sălile de judecată, limitarea programului de funcționare a departamentelor de lucru cu publicul etc. (a se vedea în acest sens măsurile dispuse de Curtea de Apel București conform unui comunicat din data de 9 martie 2020).

 

Cât privește măsurile aplicabile pe perioada stării de urgență în domeniul justiției, acestea se regăsesc în art. 41 – 47 din Anexa 1 la Decret.

 

Prin acestea s-aa hotărât ca, de principiu, instanțele să procedeze la suspendarea de drept a cauzelor, pe toată durata stării de urgență și continuarea judecății în aceeași perioadă doar a cauzelor de ,,urgență deosebită”, în conformitate cu art. 42 alin. 1 din Anexa 1 la Decret.

În aplicarea acestor dispoziții, Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 257 din 17 martie 2020 (în continuare ”Hotărârea CSM”), a stabilit că pe toată durata stării de urgență instituite, activitatea de judecată în materiile non-penale este strict limitată la cauzele de ,,urgență deosebită”.

Determinarea cauzelor de urgență deosebită se face de colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 42 alin. 2 din Decret, adică:

• de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cauzele aflate pe rolul acesteia și
• de către Curțile Apel pentru cauzele aflate pe rolul acestora și a instanțor inferioare acestora, respectiv a tribunalelor și judecătoriilor din circumscriția fiecărei curți de apel.^[1]

[1 – ”Lista acestor cauze se stabilește de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia și, respectiv, de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor menționate cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență.”]

Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Decretului, Colegiul de conducere al Inaltei Curți de Casație și Justiție a emis Hotărârea nr. 29/16.03.2020 prin care a stabilit lista cauzelor urgente ȋn materie civilă și penală. În materie civilă acestea sunt :

1. cererile privind suspendarea executării hotărârilor ȋn materie civilă (prin trimiterea la art. 2 alin. 2 lit. a)-c) din Ordinul Președintelui Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 91 din 12 marte 2020^[2]),
2. conflictele de competență,
3. contestațiile la tergiversarea procesului,
4. ordonanțe președințiale având ca obiect asigurarea medicamentelor în regim de compensare, fără contribuție personală, conform HG nr.720/2008.

[2 – art. 2 alin. 2 Ordinul Președintelui Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 91 din 12 marte 2020 stabilește că secțiile  și formațiunile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție continuă să judece următoarele categorii de cauze în materie civilă: a) cererile privind suspendarea executării hotărârii în materie civilă; b) contestațiile la tergiversarea procesului; c) conflictele de competență;]

În același sens – doar cu titlu de exemplu – enunțăm și Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 53 din 18 martie 2020, prin care s-a hotărât că sunt litigii de urgență deosebită în care se va continua judecata cele care au ca obiect – cu titlu de exemplu:

1. ordonanțe președințiale;
2. suspendare provizorie a executării;
3. conflict de competență ordine de protecție;
4. executarea contractelor de achiziții publice privind produse și servicii medicale;
5. suspendarea executării silite întemeiată pe dispozițiile art. 66 alin. 11 din Legea 85/2014;
6. cerere de încetare a grevei;
7. litigii având ca obiect custodie publică;
8. litigii având ca obiect prelungire custodie publică;
9. cereri având ca obiect declarare indezirabili;
10. suspendare provizorie a executării hotărârilor, în căile de atac;
11. cererile care, potrivit legii, se judecă fără citarea părților, în legătură cu tipurile de cauze menționate anterior, inclusiv incidente procedurale;
12. litigiile vizând acte administrative referitoare la aplicarea măsurilor prevăzute în Decretul 195/2020, inclusiv cele referitoare la achiziții directe, în cazuri ce justifică urgență deosebită.

 

Pentru cauzele de urgență deosebită în care continuă judecata pe perioada stării de urgență, Decretul instituie o procedură accelerată de soluționare, instanțele putând fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta ori chiar în aceeași zi.

Instanțele judecătorești pot dispune măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și pot proceda la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Mai mult, instanțele judecătorești pot dispune la cerere amânarea judecării cauzelor prevăzute la art. 41 alin. 1 din Decret în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19.

 

Judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute mai sus – de ,,urgență deosebită”  – se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop în conformitate cu art. 42 alin. 6 din Anexa 1 la Decret, adică fără citarea părților, fără emiterea vreunei act de procedură.

 

Înaintea decretării stării de urgență, pe fondul răspândirii măsurilor de prevenție împotriva infectării cu COVID-19, instanțele au procedat la preschimbarea termenelor de judecată, acordându-se, în general, termene de judecată după data de 15 ale lunii aprilie 2020.

Pentru cele care nu au fost preschimbate termenele, urmează ca mențiunea privind suspendarea de drept în baza Decretului să opereze în aplicația Ecris, fără a se întocmi încheiere de suspendare în conformitate cu disp. art. 8 din Hotărârea CSM.

 

După încetarea stării de urgență, judecarea cauzelor se reia din oficiu – în termen de 10 zile, instanța urmând a lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților (art. 41 alin. 8 – Decret).

 

Totodată, pe parcursul stării de urgență, nu se efectuază acte de procedură în cadrul etapei regularizării cererilor – procedura prevăzută la art. 200 și 201 Cod Procedură Civilă, respectiv procedura de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată -, dar și fixarea noilor termene de judecată, aceste măsuri fiind suspendate în conformitate cu art. 6 din Hotărârea CSM.

 

2. Termenele de prescripție / de decădere / de exercitare a căilor de atac.

O particularitate a Decretului o reprezintă reglementarea unor cauze specifice de suspendare sau întrerupere a unor termene de prescripție sau de decădere.

Conform art. 41 din Anexa la Decret, prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite.

Prin același articol, se menționează că dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II – a din Legea nr. 287/2009³ privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nu sunt aplicabile, astfel, stabilindu-se că măsurile excepționale decretate constituie cauză de suspendare, în ciuda existenței unui caracter temporar.

[3 – Art. 2.532 din Codul civil: „prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă”: (…) pct. 9. ”în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forța majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripției decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție”]

 

Totodată, se stabilește suspendarea termenelor de decădere, prin excepție de la art. 2548 alin. 1 Cod Civil potrivit căruia acestea nu supuse suspendării și întreruperii.

 

În pofida atașării mențiunii ,,de orice fel” cu privire la termenele de decădere, din așezarea și coroborarea dispozițiilor legale rezultă că suspendarea cu caracter general si necondiționată la care se referă art. 41 din Decret are ȋn vedere decăderea din drepturile substanțiale iar nu decăderea din drepturile procedurale. În legătură cu acestea din urmă, ar opera numai ȋntreruperea circumstanțiată sub aspectul căilor de atac, la care se referă art. 42 din Decret.

Desigur, se poate susține și că art. 41 vizează deopotrivă și decăderea de drept procesual, dată fiind mețiunea ,,de orice fel”, iar art. 42 din Decret derogă numai ȋn privința termenelor privind căile de atac.

 

Aceste chestiuni ȋnsă conțin un potențial de practică neunitară, iar justițiabilii trebuie să aibă ȋn vedere opțiunea care ȋi scoate din zona de risc jurisprudențial.

 

Oricum, indiferent de abordarea problemei, suspendarea cu caracter general nu operează ȋn privința altor termene procesuale, precum cele de perimare. Desigur, s-ar putea susține că ȋn privința acestora ar opera suspendarea prevăzută de un alt temei de drept, respectiv art. 418 alin. 1 din Codul de procedură civilă (,,cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății…..precum și ȋn alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților ȋn judecată”).

 

Dacă ȋn ceea ce privește judecățile care au stabilite termene ȋn perioada stării de urgență chestiunea aplicării art. 418 alin. 1 Cod procedură civilă nu are miză deoarece repunerea pe rol se face din oficiu, ȋn schimb incidența acestuia ȋn cazul celorlalalte procese reprezintă o chestiune cu potențial de controversă. Ne referim la procese care sunt suspendate din cu totul alte motive, anterior instituirii strării de urgență și care ar trebui repuse pe rol pentru a nu interveni perimarea. Se va putea aprecia că pe durata stării de urgență nu curge termenul de perimare, fiind aplicabil art. 418 alin. 1 Cod procedură civilă sau dimpotrivă, cazul de suspendare a judecății prevăzut de art. 42 alin. 6 din Decret se referă strict numai la cauzele care au stabilite termene ȋn perioada stării de urgență?

Aceste chestiuni vor face obiectul unor dezbateri ȋn perioada reluării activității curente a instanțelor judecătorești. Nu este cazul acum să avansăm soluțiile noastre, dar este clar că justițiabilii care se plasează ȋn zona de risc jurisprudențial trebuie să acționeze prudent.

 

Potrivit art. 42 alin. 7 din Decret, pentru cauzele care nu sunt calificate de ,,urgență deosebită”, termenele de exercitare a căilor de atac se întrerup, urmând ca după încetarea stării de urgență, să înceapă a curge un nou termen, de aceeași durată cu cea inițială. Așa cum am arătat, aceste dispoziții nu se aplică cauzelor de o ,,urgență deosebită” astfel cum sunt acestea stabilite de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție , respectiv colegiile de conducere ale curților de apel.

 

Cu privire la tipul căilor de atac, nu se face distincție în conținutul decretului, astfel că acesta vizează atât întreruperea termenelor de exercitare a căilor ordinare (apelul), cât și a căilor extraordinare de atac (recursul, contestația în anulare și revizuirea).

 

3. Situația executărilor silite.

În ceea ce privește executările silite, Decretul are o abordare relaxată, vizând numai restricții de facto, iar nu de iure.

Activitatea de executare silită continuă numai ȋn cazurile ȋn care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară.

 

Este drept că UNEJ a anunțat o suspendare a procedurilor de executare silită directă, însă, a contrario, procedurile de urmărire silită și popririle pot continua ȋn această perioadă, mai ales dacă executarea silită este deja ȋncuviințată.

Dispozițiile speciale ȋn materie de executare silită conduc la ideea că și termenele de decădere prevăzute ȋn această materie nu sunt afectate de suspendare sau ȋntrerupere ȋn baza art. 41 din Drecret (chiar dacă am concepe că acesta are ȋn vedere și termene de procedură).

Ar fi greu de conceput să continue activitatea de executare , dar să fie ,,ȋnghețate” obligațiile părților.

Este drept, judecata contestațiilor la executare, fiind o activitate judiciară, ar urma regula suspendării impusă de art. 42 alin. 6 din Decret, cu luarea ȋn seama a deciziilor fiecărei curți de apel. Corepunzător s-ar aplica și ȋntreruperea termenelor pentru exercitarea căilor de atac ȋn privința acestora (art. 42 alin. 7 din Decret).

 

Totuși, ȋn privința termenului pentru formularea unei contestații la executare dipozițiile art. 42 alin. 7 din Decret par inaplicabile deoarece acestea se referă la căile de atac ȋmpotriva hotărârilor judecătorești. Desigur, s-ar putea susține că ȋn privința termenului de exercitare a contestației la executare ar opera suspendarea generală de la art. 41 din Drecret, însă în legătură cu aceasta am arătat că are un potențial interpretativ suficient ȋn sensul neincluderii termenelor de procedură.

În plus, ce logică și ce eficiență practică ar avea suspendarea termenului de a exercita o contestația la executare ȋn situația ȋn care executarea silită oricum, continuă ȋn toată această perioadă?

 

Aceleași ȋntrebări legate se ridică ȋn legătură cu alte termene, precum cel de a solicita validarea popririi! Sunt ele suspendate ȋn baza art. 41 din Decret sau curg ȋn această perioadă?

 

Justițiabilii trebuie să fie atenți, deoarece dispozițiile legale succint prezentate aduc multe incertitudini de poziționare jurisprudențială și doctrinară ȋn perioada următoare, astfel că apelarea la specialiști este recomandabilă ȋncă de acum.

 

___________________________________________________________________________________

*actualizare

La data de 24 martie 2020 Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 417/24.03.2020, cu rol de unificare a practicii colegiilor de conducere ale curților de apel referitoare la materiile în care se continuă judecata în perioada stării de urgență.

În acest sens s-a hotărât, cu titlu unitar, lista cauzelor ce urmează a fi judecate în perioada stării de urgență, prin enumerarea obiectului acestora.

Totodată, s-a hotărât că, pe perioada stării de urgență, se pot soluționa dosarele ce se judecă fără citarea părților.