de: Adriana Crai, Managing Partner și Nicoleta Vădeanu, Associate

Pe fondul unor instanțe încărcate și al unor procese de durată, OUG 114/2020 („Ordonanța”), adoptată în această vară, urmărește urgentarea și flexibilizarea sistemului achizițiilor publice, dar și predictibilitatea duratei procedurilor de achiziție publică, inclusiv din perspectiva procedurii judiciare. Este o măsură mult așteptată, având în vedere numărul mare de investiții blocate ani de-a rândul în special în contracte de achiziții publice pentru proiectele de infrastructură. De altfel, pe perioada stării de urgență, litigiile privind achizițiile publice au fost considerate urgente doar dacă vizau echipamente medicale, iar apoi, deși lista a fost extinsă la toate tipurile de litigii privind achizițiile publice, în realitate acestea nu s-au judecat decât după ridicarea stării de urgență.

Prin instituirea unei taxe de timbru foarte mari în cazul apelării la instanțele de judecată, în valoare de 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai mult de 100.000.000 de lei, Ordonanța descurajează practic părțile să se adreseze instanței, încurajând procedura de soluționare în fața CNSC. Din acest motiv, nu excludem posibilitatea ca în viitor aceste prevederi să fie declarate neconstituționale pe motiv că îngrădesc liberul acces la justiție prin impunerea unor taxe de timbru extrem de oneroase.

Prin Ordonanță s-a clarificat divergența jurisprudențială privind faptul că achizițiile directe nu intră în sfera de reglementare a legii achiziiților, iar pe cale de consecință contractele administrative încheiate în aceste proceduri cad sub incidența legii 554/2004 a contenciosului administrativ, nu al legii 101/2016, care privește contenciosul în domeniul achizițiilor.

Cu privire la modul de calcul al termenelor procedurale, prin Ordonanță acestea sunt uniformizate, stabilindu-se că toate se raportează la zile calendaristice, fiind eliminate trimiterile la zilele lucrătoare. Au fost însă majorate cu câte 2 zile termenele legale de așteptare pentru încheierea contractului, precum și termenele pentru contestația administrativ-jurisdicțională în cazul procedurilor care nu sunt cu publicare în JOUE.

În cazul în care persoana interesată contestă conținutul documentației de atribuire, publicată în SEAP, termenul curge de la data publicării acesteia.

În vederea urgentării, cererile de intervenție în cadrul contestației pe cale administrativ-jurisdicțională și plângerea formulată în fața instanței de judecată trebuie comunicate de către intervenient/petent către toate părțile implicate, sub sancțiunea respingerii cererii de intervenție sau a plângerii ca fiind tardive.

Ca o consecință a obligativității comunicării plângerii de către petent către toate părțile implicate, întâmpinarea se formulează în 5 zile de la comunicarea plângerii de către petent, iar nu de către instanța de judecată, cum era reglementat până acum.

O modificare suplimentară vizează și obligația de a acorda un nou termen pentru rejudecare, în fond, la un termen distinct, în cazul admiterii plângerii, în vederea respectării principiilor oralității, contradictorialității și dreptului la apărare.

Totodată, în vederea eliminării divergenței jurispudențiale cu privire la obligativitatea aplicării prevederilor referitoare la nulitatea contractului, este nou reglementată aplicarea imperativă de către instanță a art. 58-61 cu privire la nulitatea contractelor, indiferent dacă părțile au solicitat acest aspect sau nu.

În ceea ce privește competența teritorială, prin Ordonanță s-a introdus competența teritorială alternativă a tribunalului în cirscumscripția căruia se află sediul autorității contractante și a tribunalului în cirscumscripția căruia se află sediul social/domiciliul reclamantului atât pentru litigiile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire și pentru cele privind anularea sau nulitatea contractelor, cât și pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative.

În privința competenței materiale, pentru cererile care decurg din executarea contractelor administrative, se stabilește competența exclusivă a secției civile a tribunalului astfel încât se elimină posibilitatea ca litigiile care decurg din executarea contractelor administrative să fie soluționate de judecători, aspect care se întâlnea în practica instanțelor de judecată.

Deși aceste modificări sunt binevenite în vederea urgentării finalizării procedurilor de achiziții publice, este prematur să apreciem dacă intentia legiuitorului își va găsi aplicabilitate efectivă în practică.

Pe viitor, apreciem că sunt necesare măsuri de urgentare suplimentare, cu caracter substanțial sau procedural (ex: cu privire la data la care s-ar putea semna contractul de achiziție, salvgardarea contractului în anumite circumstanțe), în special pentru proiectele finanțate din fonduri europene.