Modificări la Ord. 51/1997: SOCIETĂȚILE DE LEASING NU MAI POT EXECUTA CONTRACTELE CU CLIENȚII PRIN EXECUTOR JUDECĂTORESC

de Ioana Viorică, Senior Associate și Andreea Darie, Junior Associate

  • Finanțatorul poate solicita rezilierea contractului timp de 3 luni
  • Clienții au drept de preempțiune asupra bunurilor
  • Preempțiunea poate fi exercitată și de un terț cumpărător propus de utilizator

La data de 16.04.2021, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, fiind promovate două modificări în materie, respectiv înlăturarea caracterului executoriu al contractului de leasing în raporturile cu consumatorii și un nou termen în care finanțatorul poate rezilia contractul, în situația în care utilizatorul nu acoperă rata de leasing.

În primul rând, prin completarea dispozițiilor art. 8 din Ordonanță, în prezent, societățile de leasing nu mai pot pune în executare contractul de leasing prin intermediul unui executor judecătoresc, în raporturile cu consumatorii. Astfel, în această ipoteză, finanțatorii vor parcurge procedura de drept comun pentru obținerea unui titlu executoriu, ceea ce va îngreuna procedura de recuperare a debitelor. De asemenea, se oferă o definiție a conceptului de consumator, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice care are calitatea de utilizator/ locatar într-un contract de leasing și care acționează în scopuri în afara activității sale comerciale, calitate care se prezumă, analizându-se în raport cu contractul de leasing, iar nu cu întreaga activitate a debitorului.

În al doilea rând, prin reconfigurarea art. 15 din Ordonanță, se extinde termenul în care finanțatorul poate solicita rezilierea contractului, în cazul în care nu este acoperită rata de leasing, respectiv 3 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contract. Mai mult decât atât, sunt prevăzute expres sumele ce constituie despăgubiri în cazul în care utilizatorul restituie bunul în termenul contractual, acestea constând în diferența dintre totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obținută prin valorificare, exclusiv TVA, sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat, conform legii. În ceea ce privește sumele datorate conform contractului de leasing, acestea sunt reprezentate de facturile emise şi neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finalul perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului reprezentate de poliţa de asigurare obligatorie sau facultativă, amenzi de circulaţie şi amenzi pentru neplata rovinietei, precum şi taxele sau impozitele aferente bunului.

În al treilea rând, prin modificările aduse, legiuitorul conferă utilizatorului consumator un drept de preempțiune asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, drept ce va putea fi exercitat în termen de 30 de zile de la data predării, la un preț cel puțin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului, consumatorul având, însă, obligația de a credita contul finanțatorului cu diferența necesară până la concurența sumelor datorate conform contractului, inclusiv valoarea reziduală la care se aplică TVA. Acest drept de preferință poate fi exercitat inclusiv de către un terț cumpărător propus de utilizator în termen de 5 zile de la data îndeplinirii obligației de predare a bunului. Transferul dreptului de proprietate operează la data încasării integrale a sumelor datorate conform contractului, în interiorul termenului instituit pentru exercitarea dreptului de preempțiune.

În legătură cu prioritatea instituită, se impune menționarea faptului că, în situația în care acceptarea terțului propus este inferioară cuantumului sumelor datorate conform contractului, utilizatorul este ținut să crediteze contul finanțatorului cu diferența necesară, cel târziu la data încasării prețului, dar în interiorul termenului de exercitare a priorității.

Nu în ultimul rând, Ordonanța prevede în mod expres faptul că situația nerestituirii bunului în termenul contractual îl îndreptățește pe finanțator la restituirea cheltuielilor cu recuperarea bunului, suplimentar față de sumele datorate conform contractului de leasing.