Noutate jurisprudențială – Recurs în interesul legii privind noțiunea de probe noi în apel

Potrivit comunicatului publicat pe scj.ro, prin Decizia nr. 9 din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.”

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei Înaltei Curți, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia Înaltei Curți este obligatorie de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pe 9 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj pentru a se pronunța asupra unei probleme de drept care generează practică neunitară, respectiv aceea a stabilirii dacă în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ doar probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare și care au fost respinse pentru nerespectarea condițiilor ce decurg din dispozițiile art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, sau și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv iar prima instanță de fond a constatat decăderea.

În urma analizării jurisprudenței existente la nivelul curților de apel, s-a constatat că instanțele nu au un punct de vedere unitar cu privire la această problemă de drept, fiind conturate mai multe opinii.

Într-o primă opinie, în noțiunea de probe noi ce pot fi încuviințate în apel se includ probele propuse în fața primei instanțe și care au fost respinse pentru nerespectarea condițiilor ce decurg din dispozițiile art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, dar și probele care nu au fost propuse în fața primei instanțe, ci sunt enunțate pentru prima dată prin cererea de apel sau prin întâmpinarea la apel. Cu atât mai mult ar fi admisibile și probele propuse tardiv și pentru care prima instanță de fond a constatat decăderea. Această opinie a fost îmbrătișată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluția pronunțată cu privire la recursul în interesul legii.

În sens contrar, a fost exprimată cea de-a doua opinie potrivit căreia în apel nu pot fi propuse în principiu orice probe noi, ci doar cele care nu au putut fi propuse în fața primei instanțe, cele care au fost respinse de către prima instanță sau asupra cărora aceasta a omis să se pronunțe.

În cuprinsul sesizării Curții de Apel Cluj, au fost detaliate argumentele juridice care stau la baza celor două opinii ale instanțelor de judecată menționate mai sus.