Recurs în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) coroborate cu cele stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
Potrivit comunicatului publicat pe site-ul web www.scj.ro [1], prin Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind următoarele:
„În interpretarea și aplicarea art. 75 alin. (1) coroborate cu cele stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a) teza întâi din Legea nr. 85/2014, dispozițiile Codului insolvenței nu derogă de la prevederile de drept comun ale Codului de procedură civilă, care obligă instanța de control judiciar, învestită cu căi de atac în reformare promovate atât de debitor cât și de creditor, în condițiile deschiderii procedurii insolvenței față de debitorul pârât ulterior închiderii dezbaterilor sau în cursul soluționării căilor de atac, să judece toate căile de atac”.
Înalta Curte de Casație și Justiție (în continuare „Înalta Curte” / „ÎCCJ”) a fost sesizată de către Colegiul de Conducere al acesteia pentru a se pronunța asupra unei probleme de drept care generează practică neunitară, respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) coroborate cu cele stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dată de existența unei practici neunitare de la nivelul instanțelor de judecată, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 75, alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 pentru soluționarea a două căi de atac, una a creditorului, și cealaltă a debitorului, în cadrul aceleiași acțiuni civile, în măsura în care față de un debitor s-a deschis procedura insolvenței, în cursul soluționării căilor de atac, iar criticile acestora privesc aceeași creanță dedusă judecății.
Astfel, conform dispozițiilor art. 75, alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii de procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, însă, conform dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași text de lege, nu sunt supuse suspendării prevăzute de art. 75, alin. (1), căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii.
Ca atare, opiniile divergente exprimate de către instanțele de judecată s-au manifestat cu privire la modul de aliniere a celor două texte de lege, în ipoteza învestirii acestora atât cu o cale de atac formulată de debitor, cât și cu o cale de atac formulată de creditor, cu privire la aceeași creanță.
În acest context, s-au conturat mai multe orientări jurisprudențiale cu privire la modalitatea în care instanța de control judiciar ar trebui să procedeze pentru asigurarea aplicării și interpretării corecte a prevederilor art. 75, alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, respectiv:
(i) una în sensul în care s-ar impune suspendarea judecății ambelor căi de atac; (ii) a doua în sensul în care trebuie să se dispună încetarea căii de atac promovate de debitor și continuarea judecății căii de atac promovate de către debitor; (iii) a treia în sensul în care se impune încetarea căilor de atac promovate de ambele părți și (iv) alta în sensul în care trebuie continuată judecarea ambelor căi de atac, atât a celei promovate de creditor, cât și a celei promovate de debitor față de care s-a deschis procedura de insolvență.
Conform Minutei Deciziei nr. 22/2024[2], Înalta Curte de Casație și Justiție s-a raliat ultimei orientări jurisprudențiale dintre cele amintite anterior, statuând că modul în care trebuie interpretate dispozițiile art. 75 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea 85/2014, este în sensul în care acestea nu derogă de la prevederile de drept comun ale Codului de procedură civilă, obligând instanța de control judiciar, învestită cu soluționarea căilor de atac în reformare promovate atât de debitor, cât și de creditor, în condițiile deschiderii procedurii speciale față de debitorul pârât ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului ori în cursul soluționării căilor de atac, să judece toate căile de atac promovate.
După redactarea considerentelor, respectiv semnarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În acest sens, în acord cu dispozițiile art. 517 alin. (4) din C.proc.civ., Decizia Înaltei Curți este obligatorie de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României.
[1] https://www.iccj.ro/structuri-jurisdictionale/completul-pentru-solutionarea-recursurilor-in-interesul-legii-g/comunicate-privind-deciziile-pronuntate-in-recurs-in-interesul-legii-in-cadrul-completurilor-pentru-solutionarea-recursurilor-in-interesul-legii/?Anul=2024.
[2] https://www.iccj.ro/2024/11/18/minuta-deciziei-nr-22-din-18-noiembrie-2024/.